P.O.V.Beatrice
Stau in camera si ma gandesc unde a plecat Simona.Nu imi imaginez cum se simte ea acum...Tristetea ce o domina este de nesfarsit...Ce cauta imbecilul ala aici?De ce aici?De ce tocmai acum?Vrea sa se razbune pa Simona ca l-a lasat balta?Se pare ca nu o poate uita...dar Simona l-a uitat...sper!Imi amintesc ca Simona,dupa despartire,s-a comportat foarte diferit.Rea cu toti,chear si cu familia ei de jos.Nu mai ezita sa ia sufletele si sa le duca in iad...o facea cu cea mai mare placere.Cred ca asta ii alina sufletul...
Dra ce aud?Este telefonul
meu.Se pare ca recita piesa Andreei
Balan-Invidia.Il iau de pe dulap si vad ca am primit un mesaj de la...:Simona!In sfarsit da si ea un semn de viata!Incep sa citesc:--"Vino in parc,langa
lac.Ma vei sinti"--. Se pare ca ii este lene sa scria in mesaje unde anume se afla exact.Eu ii pot simti sufletul,ori unde ar fi ea.Doar daca ea imi permite.Ea insinueaza ca nu are suflet,dar eu nu cred asta.
Deci,imi iau telefonul mobil,ies din camera si direct afara din hotel sunt.Alerg vreo 3/4 minute pana ajung in fata parcului.Imi trag un pic rasuflarea dupa care intru in parc.De unde sunt eu se poate vedea un fel de casuta cu trecere prin ea,nu stiu cum sa ma exprim...un fel de biserica,mai mica...nu conteaza asta.Ce conteaza este sa o gasesc pe Simona.Dupa ce trec prin bisericuta asta,vad in fata un peisaj de toamna...minunat!Merg incet printre copacii portocalii,ascultand cantecul pasarelelor ce au mai ramas pe aici.Ajung intr-un spatiu cu multe banci.In mijlocul lor se afla o fantana lunga,iar alaturi statea un labirind din gard viu.Imi vad de drum,pana ajunf in fata
lacului.Ma uit in dreapta si o vad pe Simona care sta la umbra salciilor,pe tarmul
lacului.Ma apropiu incet de ea si ma asez alaturi.
B:Nu arati prea bine...
S:Este adevarat.Nu inteleg de ce,dar...simt ca imi vine sa mor.
B:Exact ca atunci...-spun eu referandu-ma la momentul despartirii-.
S:Promite-mi ca tu nu ma vei lasa balta cum a facut-o el!
Se pare ca vorbeste serios.
B:Iit promit-si ii apuc mana dreapta in a mea-.
Isi mai trage o data rasuflarea dupa care imi spune ca ar trebui sa mergem inapoi la hotel.Eu dau afirmativ din cap dupa care ne ridicam si parasim locul.Ajunse la hotel,ne ducem in camera sa ne luam costumele de
baie.Se pare ca Simona ori care chef de balaceala,ori vrea sa-si ascunda lacrimile cu ajutorul apei.Intrate in camera,Simona se schimba repede in costumul sau cu imitatie de leopard,iar eu imi iau costumul rosu cu alb.Dupa ce suntem gata plecam la piscina.O data ajunse,il vedem pe...Daniel!Cum dracu?!Simona se uita uart la el...
B:Hai sa mergem de aici...-spun eu tragand-o un pic-.
S:Nu!Lasa-l!Nu mai am chef sa stau sa plang de fiecare data cand il vad...Nu mai vreau sa ma gandesc la cele intamplate.Acum traiesc in prezent si mai ales,traiesc clipa.
Asta este prietena mea!Nu pune la suflet nimic si totusi lucrurile ii ies asa de bine...Se pare ca isi
revine.Ne ducem pe marginea piscinei si bineinteles ca fluieraturile nu
lipsesc.Ne asezam si ne punem picioarele in apa.Incepem sa discutam despre fata aia...
Karin.Se pare ca este populara pe aici deoarece i-am auzit numele pronuntat de cateva
ori.Se pare ca si Daniel se uita la Simona...dar,se uita cam gelos.Cred ca nu suporta avansurile facute de alti
baieti.Ne intoarcem inapoi la discutie iar cand ma uit inapoi la locul unde fusese Daniel,Daniel nu mai era...Se aud pasi in spatele nostru.
P.O.V.Simona
Eu cu Beatrice facem liniste pentru a asculta...se pare ca cineva nepoftit vrea sa ne sperie.L-as ca vede el!Sper ca v-ati prins ca este Daniel...Mai are doar un pas sa ajunga la noi.Cred ca vrea sa ma arunce in apa,dar eu,fiind mai desteapta,ma aplec iar Daniel se da peste cap si ajunge el in apa.
