18-Umbrele Trecutului-18-Te cunosc de undeva partea III

P.O.V. Beatrice

Ma indrept catre usa sa vad cine suna. Pe geamul color de la usa se poate vedea forma unei siluete. Imediar ce pun mana pe clanta, silueta se evapora. Ce...straniu...nu mai am tupeu sa deschid usa. Ma indrept catre fete si le spun ca a fost greseala. Simona nu ma crede...pot observa asta din felul in care se uita la mine. Este suspicioasa...
Catalina:Imi spune-ti cat este ceasul? Telefonul meu s-a descarcat...nu-l pot folosi.
Simona:Sigur...

Simona se ridica si se indreapta spre geam pentru a se uita la telefon. Nu stiu de ce si-a pus telefonul pe pervazul acela...nu a auzit si ea de masa?

P.O.V. Simona

In data ce ridic telefonul vad ca este ora 12.30. Dupa ce ii spun Catalinei aceasta se scuza si spune ca trebuie sa ajunga acasa. Parintii ei trebuie sa plece de acasa si nu are cheie de la usa, asa ca trebuie sa se grabeasca sa ajunga cat timp ei sunt inca acolo. Dupa ca o salutam de plecare, vreau sa las telefonul jos, dar o silueta neagra trece pe langa geam. Hai ca de data asta chiar m-am enervat. Dau fuga repede spre partea unde este indreptat geamul, adica spre gradina de garoafe, dar nu vad nimic ciudat. Doar cateva flori distruse...off...chestia asta trebuie sa inceteze.

Ma duc inapoi in casa si o vad pe Beatrice ca se uita stupefiata la mine. Cred si sunt sigura ca si-a dat seama cine este acea persoana misterioasa care ne da tarcoale, mai ales ca si ea l-a vazut.
Beatrice:Nu se poate sa fie el! M-am saturat deja!
Simona:Stiu..dar acum este vulnerabil de activ. Nu stiu din ce cauza...vreau sa ma asez pe canapea, dar Beatrice ma apuca de mana si-mi spune ca nu mai suntem in siguranta.
Beatrice:Nu mai avem loc ascuns...
Simona:Off...-reusesc sa ma asez pe canapea si ii sugerez lui Beatrice sa faca acelasi lucru.
Beatrice:Simona...oare...la scoala a fost la fel...? zice aceasta punandu-se pe covor.
Simona:In ce sens...?
Beatrice:Sti bine la ce ma refer!
Simona:Da...la incendiu...si da, tot din vina asta este ... din vina lui! Inchipuie-ti ca daca era un foc obijnuit l-as fi simtit, dar mai ciudat a fost ca nu am putut sa-l stabilizez cu puterile. Avea un sigiliu pus.
Beatrice:De acea umbra!
Simona:Stiu ca te afecteaza, dar nu ridica vocea, ca nu ne ajuta.
Beatrice:Dar Simona!

Beatrice se ridica si ma apuca de umeri.
Beatrice:Nu ne lasa in pace!Razbunare!Asta vrea! Dar cu ce folos?!
Simona:Calmeaza-te...stiu ca este greu...
Beatrice:A intrecut masura! Una este sa ne bantuie pe noi, alta este sa ne distruga scoala! Erau elevi in joc, suflete, vieti! Acum incepe sa ne de-a tarcoale cand este cineva in preajma noastra?! Inainte nu facea asa!
Simona:Inseamna ca ceva l-a determinat sa o faca...ceva s-a schimbat...dar..ce?

Beatrice expira tot aerul din ea dupa care se pune pe canapea.
Beatrice:De ce vrea...Cristi...sa distruga alti oameni?Doar cu noi are treaba, mai binezis, cu tine are treaba.
Simone:Stiu! Stiu ca pe mine ma vrea, stiu ca el a scapat din Iad! Acum are forma unui strogoi, si nu are astampar! Dar sa incerce sa faca asa ceva in plna zi...este deplorabil. Nu are stima de sine. El asociaza persoanele din jurul meu cum ca ar fi victime. Pentru ce?! Ca sa ma faca pe mine sa realizez asta? A pus si sigiliu la foc! Sa nu pot face nimic! la ultima parte am inceput sa ridic tonul vocii.
Beatrice:De ce nu fac diavolii ceva in legatra cu asta? Doar ei sunt cei ce trebuie sa aibe grija de sufletele astea...
Simona:Sti ca daca un suflet nu are astampar, nu este primit nici un Iad nici in Rai?
Beatrice:Da...sa nu-mi spui ca sti asta din biblie, ca ma impusc! bine..asta a sunat amuzant din partea ei.
Simona:Nu nu, dar... daca cei de Sus si de Jos au considerat ca nu are vina pentru ca i s-a luat viata...trebuie sa dovedeasca ca...a facut ceva gresit...dar el a luat oportunitatea asta ca sa ne faca noua lucruri rele...sa isi bata joc de noi...Si ce este si mai rau...
Beatrice:...