P.O.V. Beatrice
Dupa ce am terminat de discutat subiectul asta, am aprins televizorul sa ne uitam la ceva...dar nu eram pe deplin linistite. Se vedea asta! Eram amandoua stresate, nu ne era capul la emisiunea de la televizor, eram amandoua incordate...rau. Nu cred ca asta seara o sa avem un somn prea placut, dar oricum maine nu avem scoala asa ca nu ne facem griji la ce ora sa ne culcam sau cand ne trezim. Nu asta era problema cea mai mare.
Beatrice:Macar azi sa terminam cu gandurile astea...stiu ca, nu prea suntem in cea mai buna stabilitate mentala, dar trebuie sa ne controlam ura asta...altfel riscam sa ii dam mai multa putere.
Simona:Pff....stiu...atunci asa facem.
Simona se uita catre mine si spune hotarat:
Simona:Trebuie sa il evitam din ce in ce mai mult, astfel el se va umble de ura si o sa explodeze de nervi, asa o sa vrea sa ne atace fatza in fatza si o sa-l putem termina usor!
Beatrice:Ai dreptate.
Ne punem de acord cu planul asta, insa nu trebuie sa uitam si de lumea din jur, pe care Cristi are acum curaj si tupeu sa o atace. Ma duc pana in bucatarie sa iau ceva de rontait, dupa care ma intorc in living si o vad pe Simo ca te cu pumnii in televizor.
Beatrice:Ce ai?
Simona:Sunt bruiatii la tv!
Nu cred...Ma duc la telefonul fix sa verific daca are semnal, si are!
Simona: Are?
Beatrice:Da.
Simona:Stai sa vad si eu.
Cand Simona apuca receptorul imi zice ca nu are semnal. Cum adica?
Beatrice:Dar avea inainte...
Simona:Stiu. Cristi face asta.Nu se satura de joaca.Lasa ca il invatam noi minte.
Beatrice:Dar serios, face crima impotriva noastra sa faca asa ceva televizorului!
Simona: Haha, fa si tu un protesc.
Beatrice:Asa o sa fac. :P
Dupa ce ne mai calmam un pic, stingem tv-ul si ne ducem in camera Simonei, dar asta nu inainte de a inchide usile si geamurile...si de a le sigila.
Beatrice:Auzi, daca tot ai sigilat casa, nu poti sa sigilezi sa mearga tv-ul?!
Simona:Ba pot, dar o sa ne uitam la tv in camera mea. Nu vreau sa-i dau satisfactie aluia si sa imi consum puterile.
Are dreptate...in camera ei ne-am distrat
oarecum.Ne-am jucat si cu pisicile ei, cu motanii. Si acum este tarziu...ultima oara cand m-am uitat eu la ceas era 00.00. Dar nu imi e somn, asa ca nu imi pasa de ora.
Simona:Oare incendiul de la scoala i-o fi ars parul Karinei?
Beatrice: Doamne, as vrea eu.
Amandoua radeam cat puteam. Numai gandul ca vopsita aia ar pati asa ceva ne face sa radem cu lacrimi.Dar starea asta nu tine mult caci de afara se aude un tipat de fata, si dupa mutra Simonei cred ca este Catalina.Amandoua sarim repede in picioare si fugim catre balcon, unde sarim si ajungem pe pamant. Pornim in viteza catre casa Catalinei, care era la doar 5 case distanta, si o vedem pe aceasta intinsa pe jos.
Beatrice:Ce naiba!
P.O.V. Simona
Beatrice sare repede sa o ia pe Catalina iar eu dau repede o tura de casa in cautarea faptasilor.Dar fara vreun rost...nu cred ca un om normal ar putea-o sterge asa curand...deci nu a fost un om obijnuit...IAR CRISTI! IL OMOR!!!!!!
Ma intorc la Beatrice si ii fac semn ca trebuie sa o ducem pe Catalina la mine. Beatrice mi-o da pe Catalina care este surprinzator de usoara, si bagam viteza catre vila. In 3 secunde ajungem si facem un salt atat de mare incat ajungem direct pe balcon. Nu de alta dar usa este inchisa. O duc in camera mea si o pun pe canapeaua din fata bibliotecii.
Beatrice:Iar Cristi...
Simona:Exact.
Beatrice:Nu pot sa cred! Asta nu are astampar! Tu inca mai vrei sa-l ignori pentru a-l prinde cand se asteapta mai putin?
Simona:Da. Indiferent ce face, trebuie sa asteptam.
Se pare ca pustoaica asta nu se mai trezeste. Cred ca a suferit o sperietura mare la ce tipat a stras...nu avem altceva de facut decat sa stam cu ochii pe ea. Este ciudat ca nenea Cristi are ceva cu ea...cred ca si cu ea are treaba, ori vrea doar sa se ia de cei cunoscuti de noi, dar asta este mai putin probabil.
Acest album nu are incă nici un comentariu.