22-Umbrele Trecutului-22-Secretul

P.O.V. Simona -continuare-

A venit si dimineata, iar eu cu Beatrice n-am dormit de loc. Mereu am stat de paza sa vedem ce mai face Cristi. Se pare ca inafara de o bataie in geam si de o sperietura pentru Beatrice, nu s-a intamplat nimic. Offf...ma omor...nu mai pot de nervi! Dar trebuie sa urmez planul si sa nu ma dau batuta, aici este vorba despre durata timpului, durata in care pot sa imi pastrez controlul...dupaia...explozia totala de furie. Ma uit la Beatrice si vad ca inca sta atintita spre geam. Ea acum se afla in genunchi, cu privirea fixata. Cred ca ii este frica ca poate Cristi o sa incerce sa intre inauntru. Dar nu o invinovatesc, totusi, este constienta de pericolul asta.

Off...mai bine ma ridic si eu, deja am amortit pe covor. Dupa ce ma aflu in picioare ma uit prin camera si vad ca imi lipseste telefonul, se pare ca mi l-am uitat in living. Mai bine ma duc dupa el, cine stie cine m-o fi sunat si eu nu am auzit.Ii zic lui Beatrice ce vreau sa fac si cobor intr-un ritm lent scarile spre living. Nu am chef sa folosesc liftul, nu stiu de ce. O data ce ajung in living imi iau telefonul si vad ca imi este pe moarte...trebuie sa-l bag la incarcat, numai sa-mi gasesc incarcatorul, ca nu mai stiu pe unde le pun. Eh, il caut mai incolo. Imi pun telefonul in buzunar si ma duc spre bucatarie sa-mi iau ceva de baut...caut prin frigider si vad ca mai am o doza de Cola. O iau si pe cand inchid frigiderul o silueta apara langa mine. Doamne! Este BEATRICE!
Beatrice:Ce ai patit?
Simona:Doamne, ce m-ai speriat!

Ma pun pe un scaun, urmata de Beatrice. Ii zic acesteia motivul de care m-am speriat si aceasta incepe sa rada. Imi desfac doza si iau inghitituri mari de parca nu mai bausem ceva de luni de zile...ei...nici chiar de luni... Imi sprijin barbia in mana si astept ca Beatrice sa mai zica ceva...eu una nu am subiect de vorba insa ea sigur are...dupa cateva clipe in care nimeni n-a zis nimic, Beatrice imi spune ca se plictiseste in casa...la fel si eu. Nu o condamn. Si eu sunt la fel de plictisita.
Simona:Pe unde vrei sa mergem?
Beatrice:Nu stiu...o plimbare pe jos ne-ar face bine...dar, pe unde...?

Stam si ne gandim un pic dupa care hotaram sa ne ducem la un restaurant din mall. Este unul destul de select dar la cate agitatie este pe acolo nu prea se vede. Asa ca...ramane sa mergem acolo. Trebuie doar sa ne schimbam de haine si suntem gata. Mergem in camera mea de unde isi alege fiecare ceva de imbracat. Eu imi aleg un maieu simplu, cu imprimeu de camuflaj, niste blugi cu ceva urme de taieturi si un fel de jacheta sub forma unei camasi. Mi-i suflec la maneci si acum arata pe gustul meu. Beatrice isi alege o pereche de blugi simplii, un tricou negru si peste o jacheta neagra. Ne luam in picioare niste cizme, eu negre si Beatrice albe, dupa care plecam.

Iesim din casa si eu o sigilez, nu se stie cine incearca sa de-a tarcoale. Rasuflu o data dupa care pornim la drum. Tot povesteam despre Catalina...se pare ca nici lui Beatrice nu-i venea sa creada ca este sora cu nenea ala.
Simona:Trebuie sa o ferim de Cristi.
Beatrice: De ce...?
Simona:Stiu ca este fratele ei, dar la cum s-a comportat noaptea trecuta nu merita sa ne asteptam ca el o s-o primeasca cu bratele deschise, si nu avem cum sa-i dam explicatii Catalinei ca eu am fost cea care l-a trimis pe lumea ailalta. Ar fi ciudat si de necrezut.
Beatrice: Inchipuie-ti ca dupa asta Catalina te-ar ura asa de mult incat s-ar alia cu frate-su.
Simona:Aoleu, atata imi mai trebuia. Nu imi este greu sa o despic in doua, dar mi-ar fi mila.
Beatrice:Da...Ia uite pe cine vad eu.

Imi indrept privirea catre locul indicat de Beatrice si il vad pe Gaby cu gasca sa. Ce bine, nu l-am mai vazut de mult, si se pare ca el acum ne-a observat. Ne face semn sa mergem la el.
Beatrice: Mergem?
Simona:Ok...doar un pic.

O data ajunse langa el acesta ma ia in brate si imi spune ca daca nu veneam el se ducea acasa. Toti ceilalti din grupul sau fac ochii mari. Bolboroseau ei ceva de mine.
Simona:Dracilor, gura ca v-o tai.

Nu au stiut ce sa-mi raspunda asa ca decat sa zica vreo prostie au preferat sa taca din gura. Beatrice imi spune ca o vede si pe Catalina pe o banca.
Simona:Hmm...se pare ca iar se cearta la telefon...

Dupa ce spun asta toti isi indreapta privirea spre Cata.
Gaby:De unde o sti?
Simona:De la scoala...de ce? ma uit ciudat la el.
Gaby:Zilele trecute parea ca vorbeste cu o umbra.
Simona&Beatrice:CE?!
Gaby:Da...de ce vi se pare asa ciudat? Poate umbra aia ii este prieten.
Simona:Daaa, si eu sunt viitoarea cuscra a lu Lady Gaga.
Gaby:Dar, ce e asa rau?
Beatrice:Gandeste-te ce sa faca o umbra pe pamant.
Gaby:Cum am zis, poate sunt prieteni.
Simona:Daa, sau poate frati.
Gaby:Serios?
Beatrice:Da!