Ce dumnezo...?Nu e nimeni in masina!Ce naiba se intampla aici?Ma tot uitam stupefiata la masina aceea...nu eram atenta cum conduceam.Si spre surprinderea mea conduceam in linie dreapta.Dar oare pentru cat timp?
Fara sa-mi dau seama acum eu eram pe contrasens...dar nu eram atenta!Ma tot uitam la masina aia.Nu stiu dece!Cred ca vroiam sa se intample ceva rau cu ea...dar din nefericire,acela care a suferit am fost eu.Pentru ca...
P.O.V.Beatrice
Nu mai
pot.Se intampla iar.Iar si iar si iar!De ce?
Din nou ma aflu intr-un
spital.Am primit un apel de urgenta de la un doctor in care mi se spunea sa vin reoede aici...se pare ca un apropiat de al meu suferise un accident de masina.Nu aveam nici cea mai vaga idee ca acel apropiat era chiar Simona...cand am salutat-o de plecare nu aveam nici cel mai mic gand ca ea din fata vilei mele va merge direct in spital.Stau acum pe un scaun cu capul cuprins intre maini.Nu stiu ce sa fac sau cum sa reactionez.
In 3 minute vine un doctor care imi spune ca pot sa intru la Simona in camera.O data aflata in acea camera alba si seaca, o vad pe Simona stand acoperita pana in gat,cu o perfuzie in mana.Aceasta mai avea si o masca de oxigen pe fatza.Imi trag un scaun langa patul ei si raman uimita de ceea ce vad.Simona sta cu ochii intredeschisi si se uita spre tavan...avea o mutra de zici ca era in transa.
Beatrice:Simona...
Aceasta isi intoarce capul spre mine,ramanand cu aceeasi expresie pe fata.
Betarice:Ma sperii...
Simona trage aer in piept dupa care expira cu greutate.Isi intoarce iar capul catre tavan...pfff...nu stiu ce sa mai zic.
Beatrice:Ce s-a intamplat?Ai vrut sa te sinucizi?
Simona:Umbra...
Beatrice:Umbra?
Simona:In..m..masina...era...
Beatrice:De ce ai facut accident?!
Simona:Umbra...ea...mi-a facut...as...ta....-cu ultimele cuvinte Simona isi inchide ochii si adoarme.
Hai ca deja e ciudat.Umbra?Ce vrea sa zica?Si ma dispera faptul ca nu pot comunica cu ea nici prin gand...Trebuie sa fac ceva!Pfff...dar asta dupa ce se va insanatosi Simona.Acum trebuie sa stau cu ea.Fara sa imi dau seama cad cu capul pe patul acesteia si adorm si eu.
Cand imi deschid ochii vad ca este intuneric afara.Pff...am intepenit de tot.Trebuie sa umblu putin.Deschid incet usa si ies pe hol.Nu stiu de ce dar ma tot plimbam prin spital...nu se auzea nimic,nici un plaset de copil,nici vorbe,nimic.Asa dintr-o data au adormit toti?Nu prea cred asta...continu sa merg pana ce ajung la etajul 3,ultimul de altfel.Acest etaj era mai greu luminat.Luminile tot palpaiau...se aprindeau,se stingeau...se vede ca nu mai rezistau mult.
Deja devine infiorator aici.Dintr-o data se aude un sunet in spatele meu...de pasi...ma intorc si nu vad pe nimeni...dar tot simt pe cineva,asa ca nu ma voi lasa
pacalita.Ma prefac ca nu observ si imi continui drumul.Vreau sa ajung la celalalt lift,acela din capatul holului.Trebuie sa ajung repede la Simona.Nu cred ca este in siguranta.Tot se auzeau pasi in spatele meu,dar incercam sa nu-i bag in seama.Si asa sunt destul de speriata,chiar nu vreau ca asta sa fie asa evident.Apas pe buton si liftul ajunge la etajul 3.Usile se
deschid.Hm...se pare ca si lumina de aici palpaie asa.Pff...asta nu stiu sa plateasca curentul.Intru in lift dar usile acestuia nu se inchid.Bina,deja tremur.Tot apas pe butonul ala nenorocit! Dar fara rost!Dar ce...? Luminile de pe hol incep sa se stinga una cate una...nu sa se stinga,sa se sparga!Doamne!O SILUETA NEAGRA VINE IN URMA BECURILOR SPARTE!HAI LIFTULE!!!!NU MA LASA SA MOR AICI!!!
Acest album nu are incă nici un comentariu.