16-Umbrele Trecutului-16-Te cunosc de undeva partea I

P.O.V. Cataline - continuare

Dupa ce ora asta insuportabila de chimie s-a terminat, am si tasnit pe usa. Cred ca am daramat pe cineva in drumul meu repezit. Intalnirea mea cu noiii colegi de clasa a decurs destul de bine, insa unele fete se uitau urat la mine. Problabil nu le plac "prospaturile" pe teritoriul meu. Eh, daca am noroc nu va trebui sa raman aici pana termin liceul. Dar oricum, nu ma afecteaza comportamentul lor fata de mine, nu sunt genul de fata care pune la suflet asa repede. Insa dupa privirea aia a lor mai aveau putin si ma injunghiau cu un creion. Macar asa stiu ca am pe cine face de ras in clasa. Este o activitate tare buna sa-ti bati joc de cineva cu fitza in cap. Asa se stie ca ranesti mai mult fara a-ti fie frica de consecinte pentru ca in general persoanele cu fitze in cap nu sunt in stare sa riposteze, dar mite sa puna pe cineva sa se bata in locul lor, asa ca fara frica o sa-mi fac de cap cu panaramele astea.

Cu o punga de cipsuri in mana ma indrept spre curtea mare unde am de gand sa-mi petrec pauza in liniste...sa zicem ca intr-o oarecare liniste. Ma uit in jur si vad o banca libera chiar langa terenul de fotbal. Se pare ca nu mai am alta varianta asa ca...singurul lucru care imi ramane de facut este sa ma asez acolo si sa ma rog ca nu cumva o minge sa-mi deraieze in cap. Pff...se pare ca vremea se incalzeste, asta este bine, mai ales ca la cat de grabita am fost sa ies afara am uitat sa-mi mai iau bluza de trening cu mine. Sper doar sa nu-mi umble panaramele alea prin ghiozdan, le cred in stare. Savurez cipsurile picante incet, de obicei le mananc repede, dar chiar nu vreau sa imi fac o reputatie de fomista aici. Simt o vibratie in buzunarul de la pantaloni si imi dau seama ca este telefonul meu. Mi-l scot, mi-l deblochez si vad un mesaj de la... mama...mda...interesant. Cred ca se plictiseste acasa. Mai bine nu-i trimit mesaj inapoi, asa isi va da seama ca sunt in clasa.

Dupa ce imi bag telefonul inapoi in intunecimea buzunarului, vreau sa mai iau niste cipsuri dar spre nefericirea mea o minge de batminton ma loveste peste mana, facandu-ma sa scap punga pe jos. Apai sa-mi bag ceva! Ma uit urat spre terenul de fotbal si vad un grup de 5 baieti care rad cu pofta. Atata mi-a fost. Ma ridic de pe banca si ma duc direct spre mingea aia afurisita. Imi iau avant si o arunc peste gard. Sa ii mai vad eu pe aia ca mai arunca cu ceva in mine ca data viitoare o sa devina chiar ei tinte. Ma asez la loc pe banca, putin imbufnata, cand observ ca unul dintre baietii aia vine spre mine. Cred ca nu i-a convenit ceea ce am facut, dar chiar nu a fost una din intentiile mele. La doar cativa pasi departare de mine, vad ca doua fete se indreapta spre mine, adica spre baiatul ala pus pe bataie.
Simona:Las-o in pace! zise una dintre fete catre baiatul ala.
Kai:Nu te baga ca nu sti ce mi-a facut.
Simona:Ce puii mei ti-a facut?Ti-a dat foc la casa? Hai intoarcere spre dreapta si in pas alergator spre teren, ca de nu te rezolv eu.
Kai:Tu sti ca nu mi-e frica de tine, nu?
Beatrice:Opa, ai zis ce nu trebuia...

In momentul ala tipa bruneta vine catre golanul ala si il apuca de mana, dupa care i-o intoarce tare la spate. Din gura lui puteau fi auzite numai injuraturi de durere.
Simona:Hai sa te vad, imi mai comentezi?
Kai:Nu...!!!!!
Simona:Raspuns corect. Acum sterge-o de aici si daca te mai prind ca ai fitza in cap ti le scot eu.

Bruneta ii da drumul si se intoarce spre mine.Ii face semn si celeilalte fete sa vina langa ea, apoi se aseaza langa mine pe banca.
Beatrice:Ce le-ai facut de erau asa porniti porniti pe tine?
Catalina:M-au lovit cu o minge si eu le-am aruncat-o peste gard...nu imi dau seama de ce pierderea mingii aleia este asa o mare paguba.
Simona:Nu ca este o paguba, dar au ei orgoliul prea mare si nu accepta sa piarda ceva.
Catalina:Te cred...tu esti cumva o batausa?
Simona:Nu, de ce?
Catalina:Ii pui la respect usor pe actia.
Simona:Nu sunt o batausa, cel putin nu inca. Nimeni nu are tupeu sa-mi comenteze pentru ca eu din primele mele zile aici m-am facut respectata. Asa ar trebui sa faci si tu o data ce esti noua aici.
Catalina:De unde sti ca sunt noua?
Beatrice:Noi cunoastem toti elevii acestei scoli.Apropo, eu sunt Beatrice, iar ea este Simona.
Catalina:Incantata. Eu sunt...
Simona:Catalina.
Catalina:Doamne, chiar sunteti informate cu totul.

Cele doua incep sa chicoteasca.
Simona:Exact. Esti clasa 10-a?
Catalina:Da...
Beatrice:Te-ai mutat definitiv aici?
Catalina:Din cate stiu eu da. Dar depinde acum...

Fetele nu mai apuca sa-mi zica nimic deoarece se suna de intrare.
Simona:Cate ore mai ai?imi zice ea pe repezeala.
Catalina:2
Beatrice: Ca si noi.La sfarsitul orelor asteata-ne in fatza scolii, vrem sa te ducem la un tur al orasului.
Catalina:Ar fi super. Pa pa.
Simona&Beatrice:Pa.

Cele doua baga viteza spre clasa lor, dupa care si eu in urma lor. O data intrata in clasa vad ca nimeni nu mi-a umblat in ghiozdan, dece am scapat acum...Ma asez in banca si o astept pe profa de mate ca sa distruga galagia asta de aici. Jur ca zapacitii astia sunt mai rai decat aia de clasele primare.