26-Umbrele Trecutului-26-Dublura

Fac repede un semn din maini si Beatrice este inconjurata de o bula rosie. Sper sa o protejeze, si o face. Cristi..adica umbra aia incearca din toate puterile sa desfaca bula, dar nu poate. Schitez un zambet pe fata, si spre nenorocul meu, umbra ma vede si vine spre mine in cea mai mare viteza...s-a enervat...

P.O.V.Beatrice

SIMONA!!! strig eu cat pot de tare...nu stiu de ce am strigat, doar Simona n-o sa fie tinta lui...asa-i? O_O

Umbra fuge catre Simona dar aceasta se face nevazuta, disparand intr-un nor de fum. Umbra se opeste si se uita in jur...n-o vede pe Simona...Opa! Se uita la mine! Isi intinde mana stanga pa langa corp si in ea ii apare diiita mai sabia...sabie... -.- ... serios? Te crezi gedai? Bine...nu-i cel mai bun moment in care sa glumesc. Umbra apare deasupra mea, dand continua cu sabia aia...camarade gedai, ce faci matale? GRR!! CE M-A LUAT! De ce ma mir? Doar asa fac cand sunt speriata. Ok! Gata, deja ma ia cu tremur. Uite-o si pe Simona...apare si ea din pamant. Sare din...asfalt, si ajunge deasupra noastra, si, cu securea ei, incearca sa-l strapunga pe Cristi...Cristosu matii! Opa, scuze Tata...

Dar...nu nu nu. Umbra ii da branci Simonaei, aruncand-o departe. Umbra fuge repede cater ea, si inainte ca aceasca sa se poata ridica, umbra o azvarle in sus. Simona! Ce faci???!!! Nu se misca...ce i-ai facut??? Umbra imi aude strigatul si in cea mai mare viteza vina la mine si cu o lovitura imi crapa bula rosie. PANA AICI! Fac repede niste semne din maini si imi apare o cruce in mana stanga, nu stiu ce efect o sa aiba, dar incercarea moarte nare...sper...Dau cu crucea in bula, spargand-o de tot, asfel fiind fata in fata cu umbra.
Beatrice: Pana aici ti-a fost...monstrozitate!
Umbra: Deci...tot eu sunt monstrozitatea...?

Ce....? Imi fac ochii mari auzindu-i vocea calda...
Umbra: Dupa tot ce am facut...tot eu is de vina...de ce...? Pnetru ca am vrut s-o protejez pe Simona...?

Deci...asta m-a inmuiat complet...se pare ca nu s-a schimbat pe deplin...cred ca...il pot readuce la starea de om...mi s-a facut mila de el...deci...Tata...ma poti ajuta...Stai...Simona...SIMONA! O vad cazand din cer...CAT DE SUS A ARUNCAT-O ASTA?!?!?! Simona se prabuseste dand cu capul de pamant...sangele nu intarzie sa apare...SIMONA!!!
Beatrice: CUM NAIBA MI-A TRECUT PRIN CAP SA TE IERT?
Umbra: Tu nu ai auzit de gluma? zice acesta schitand un zambet in coltul gurii.

Deci, GLUMA?! PACALEALA?! TE OMOR!!! Ma reped la el si ii bag crucea in piept. Acesta fara pic de intarziere dispare. Simona...fug repede catre ea si...

P.O.V.Gaby

Off...capul meu....ma doare...dar, simt caldura...de ce...? Ma ridic greoi in fund si ma uit in jur, spre surprinderea mea vad ca sunt in camera Simonei...de ce...? M-o fi salvat ea ieri...affff, spatele! Stai asa...de ce n-am tricoul pe mine??? Ce am facut ieri?! Fara sa mai pot spune ceva vad ca usa de la camera incepe sa se deschida si pe ea intra Simona.
Simona: Te-ai odihnit? zice aceasta pe un ton mai provocator...provocator?
Gaby: Cred...dar ce caut aici?
Simona: Te-am gasit lesinat pe jos, nu puteam sa te las acolo. Nu?
Gaby: Cred ca nu...

Simona se aproprie de mine in timp ce isi da jos tricoul, ramanand in sutien.
Gaby: Ce faci...? deci, ori m-am lovit eu rau la cap, ori is intr-un film +18.
Simona: Oare? Vad ca tu esti deja pregatit.

Pregatiti? Aaa, tricoul lipsa..stai, CE? Simona...ce vrei...
Simona: Iar te gandesti la altceva? Fa bine si n-o mai face. -aceste cuvnte ma fac sa o privesc mai ciudat- Haide, tu urmezi.
Gaby: Si ce vrei sa fac? spun eu spijinindu-ma mai bine.
Simona: Plapuma de pe tine jos, si apoi next.
Gaby: Tu nu cred ca ...
Simona: Nu crezi? Lasa vorbele si o sa crezi.

Aceasta se arunca langa mine si incepe sa ma saryte pe gat. Of, viata, ce sa fac?! Simona se uita la mine si imi zambeste. Din instinct ii scot limba in sens de batjocura, dar aceasta ma prinde cu dintii de limba. Ce rea esti pisico.